confuzie..(stropi de ploaie)

amintiri,poze,lacrimi;

imi creez propria lume din fotografii si ma gandesc la egoismul unei amintiri ce nu vrea sa iasa din mintea mea,ce-mi da fiori de fiecare data cand ma gandesc la faptul ca am fost odata si nu voi mai fi;

ploaia rece,care ma face sa ma simt femeie,cu fiecare adiere a vantului care trece prin mine si vrea sa-mi smulga hainele deja ude,vrea sa ma tortureze si mai tare;

stropii de ploaie imi inunda fata,deja inlacrimata,imi uda parul carliontat;

mainile le intind catre cer si astept uitarea,astept sa vii sa ma incalzesti,sa vii sa ma faci sa zbor;

deja simt,simt lipsa soarelui si mi-e frig si zgribul si plang si mai tare;

sunt confuza,nu mai stiu ce se intampla,totul se invarte in jurul meu,zapacindu-ma si transformandu-ma intr-o prada a ploii,a vantului;

fiecare firicel de iarba e ud si culcat la pamant;

norii ma stapanesc si vor sa smulga de la mine singura amintire ce o mai am in mana,o simpla fotografie,care nu ma lasa decat sa gandesc raul;

copacii se zbat,se tot zbat sa iasa din pamantul ud iar eu ii privesc-asa-ca si cum ar fi ceva banal fara de care nu ma pot lipsi;

deja vuietul vantului care imprastie cu salbaticie frunzele,mi se pare ca vrea sa ma cuprinda,vrea sa ma omoare,vrea sa ma sufoce;

si iarasi astept uitarea sa vina...dar nu,e mereu acolo fara nici un rezultat si ma chinuie fara oprire;

cu fiecare secunda sunt tot mai aproape de groaznicul ce vreau sa se intample,sunt tot mai aproape de moarte;

lacrimile nu se mai usuca pe fata mea,iar ploaia nu inceteaza sa ma uimeasca-mereu-cu puterea ei;

miracolele se intampla;

stiu ca tot ce sa intamplat acolo a fost real,nu a fost un vis;

gandeste-te doar...ploaia e ceea ce nu ai visat vreodata;