Cap. II

E...al-II-lea capitol din,sa zicem,viata mea.
Stateam chiar ieri,pe la 13:10,si citem prin tot ce am trecut si mi-am dat seama ca nu e o greseala trecutul meu ci mai degraba realitatea de astazi (sau de ieri).Sunt ferm convinsa ca viata sau poate chiar cercul in care ne invartim ne aduce mereu intr-un punct.Maturitatea.POate nu astazi,poate nu maine,poate nu poimaine,poate nici perste 10 ani,dar peste 20 de ani...ajungem sa gaandim matur.Mi-am dat seama ca oameni in care ai cea mai mare incredere (cu unele exceptii)sunt de fapt iluzii,ca sa nu spun minciuni.Si stii ce e cel mai rau?Ca te trezesti deodata cu o geanta,plina de realitate,in cap ce te scoate din peisajul verde,neofilit si te duce pe un drum cu totul necunoscut tie. Eu...da-urasc o singure persoana pe lumea asta...si anume el,si nu mi-e rusine sa o zic!Mi-ar fi placut sa schimbam rolurile pentru 5 minute si sa simta si el ce am simtit eu.Sa vad...oare chiar nu i-ar pasa?Nici macar un gram?
Constat ca...in asa zisul "capitol I" am invatat sa pretuiesc ce-i mai bun pe lume:familia si prietenii.Si daca nu-i aveam ce faceam?Plangeam si acum!?Probabil.Ce am trait pana cum si bune si rele...va fi o parte din mine.:)