in nuante de ploaie;

Era o zi frumoasa,de primavara,de care nici acum nu vreau sa-mi amintesc.Probabil lucrurile neinsemnate au facut-o sa para cea mai oribila zi din viata mea.
A plouat.A plouat cu lacrimi;nu-mi lipsea decat putina intelegere.Faceam 3 lucruri deodata:plangeam,gandeam si scriam tot ce simteam.Imi doream ca noaptea sa treaca mai repede dar nu.Nu era cosmar.Era realul.Se intampla fara ca eu sa ma gandesc ca "va fi bine".
Am ajutat ca sa primesc in schimb ce?Sa primesc jignire?Sa primesc dispret?Oare chiar merit!?Si pun intrebarea:"Cu ce ti-am gresit Doamne?Cu ce?".
Ploaia rece,care probabil abia incepuse,mi-a udat maneca de la hanoracul gri.Ma uitam in jur si nu puteam sa-mi explic cum totul era perfect si eu nu.
Erau atat de multe nuante de verde inact simteam ca ma pierd,simteam ca-mi pierd ochii.
Era tabloul perfect,de care ma indragosteam;totul era ud,iar stropii de ploaie nu incetau sa se izbeasca puternic de pamant.Incepeau sa ridice praful si sa polueze o mica parte a peisajului.
Probabil a fost cea mai oribila zi;si spun asta cu lacrimi in ochi,spun asta cu durere in suflet,spun asta cu dezamagire.