fara titlu;

femeia dormea în piatră visa în piatră monologa se mistuia femeia cuvintelor ei li se puteau ghici omoplaţii coapsele tălpile păreau să plece semnând un vuiet alb îmbrăţişând pe cineva de mult prea departe iar asta numai şi numai dacă femeia nu se devora cumva pe sine însăşi întrebându-se făcându-şi loc printre coastele sale familiar incestuos organic într-un context favorabil de fel întâmplător deasupra îi ningea cu ace de brad şi mirosea verde ca şi cum din clipă în clipă ar fi putut izbucni vreo primăvarasă îi surprindă nudul răsfăţându-se în paturi calcaroase şi ar fi trebuit să se grăbeascăsă îşi răspundă
alături cu poame de lumină pe buze fiica pietrei.

autor,anonim.